Istoric

Biserica Sfantul Fanurie - Mihai Bravu

Biserica Sfantul Fanurie - Mihai Bravu

In Istoric din 25 Noiembrie 2016

Parohia Mihai Bravu a luat fiinta la 1 iulie 1940, in vremea pastoririi vrednicului de pomenire Patriarh al Romaniei, Nicodim, odata cu ridicarea noului cartier cunoscut locuitorilor din zona sub numele de "Parcul de locuinte ieftine”. Primele case, in jur de 10-15, au fost construite in anul 1932 pe locul unde se aflau gradini cu vii, culturi de porumb si legume. Strada Dristorului se numea la acea vreme "Gura Lupului”, marcand, dealtfel,  marginea orasului. Nou infiintata parohie nu avea biserica asa incat primii preoti, titulari sau suplinitori, slujeau la parohiile invecinate Izvorul Nou si Delea Noua. Unii dintre primii slujitori proveneau dintre preotii veniti din Basarabia in timpul refugiului. Primul paroh a fost preotul Alexandru Dragomirescu, transferat in scurt timp la Parohia Sfanta Treime Tei. Situatia de provizorat a parohiei dureaza pana la data de 1 mai 1942, cand a fost transferat la aceasta parohie preotul iconom stavrofor Ioan Mihalcea. Intr-o perioada scurta de timp acesta reuseste sa intemeieze cu adevarat baza organizatorica a parohiei, constituind un comitet de conducere, pana la alegerea primului consiliu si comitet parohial, organizeaza cancelaria parohiala prin introducerea registrelor, a stampilei si a celorlalte documente parohiale de evidenta. Printr-o lucrare mobilizatoare de exceptie a credinciosilor si a autoritatilor reuseste ca la data de 20 decembrie 1942 sa fie sfintita si data cultului prima Capela-bisericuta amenajata intr-un imobil din strada Vlad Judetul nr. 61, atribuit de catre C.N.R. Dupa cum aflam consemnat in "Cartea de aur” a parohiei, prin grija preotului Ioan Mihalcea si cu contributia a 452 de familii "enoriasii ca si alti buni crestini au raspuns cu tot elanul sufletesc contribuind cu bani si obiecte de cult, incat astazi (20 dec. 1942) se da enoriei mult doritul locas de rugaciune pana la constructia bisericii celei mari”. La 25 martie 1944, pe langa clopotul existent, donat de familia Anastasia si Virgil Dotti, sunt sfintite clopotnita si alte doua clopote donate de credinciosi si realizate cu sprijinul domnului Colonel Ştefan Stoica, secretar general al Ministerului Inzestrarii Armatei, care a inlesnit cumpararea celor 1500 de kilograme de bronz.

Parohia intra intr-o noua etapa a existentei sale odata cu obtinerea terenului pe care va fi construita biserica actuala. Astfel, la 6 iunie 1946 prin staruinta misionara si consecventa demersurilor parintelui Ioan Mihalcea, a fost autentificat la Tribunalul Ilfov actul de donatie cu nr. 25654, asupra terenului atribuit parohiei de catre Primaria Capitalei sub conducerea d-lui General Victor Dombrovschi.

In perioada urmatoare, la 15 octombrie 1947, a fost transferat la parohie preotul iconom Temistocle Leustean, instalat la 7 decembrie 1947, pentru a sprijini lucrarea pastorala si administrativa. La 14 octombrie 1948, in primul an de pastorire al Preafericitului Parinte Justinian, ca Patriarh al Romaniei, a fost ridicata fundatia si s-a sfintit piatra de temelie a bisericii actuale cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel si Sfanta Cuvioasa Parascheva. Vrednicul de pomenire patriarh Justinian devine, prin contributii si donatii neincetate, pana la impodobirea bisericii cu pictura, principalul ctitor al bisericii, motiv real pentru a fi pictat pe peretele din partea dreapta a intrarii la locul destinat ctitorilor. La slujba de sfintire a temeliei participa P.C. Iconom Stavrofor Iliescu Gheorghe, consilier cultural al Arhiepiscopiei Bucurestilor, delegatul Preafericitului Parinte Patriarh Justinian, P.C. Iconom Stavrofor Dr. Traian Costea, protoiereul Protoieriei II (Negru) Capitala,  P.Cuv. Arhimandrit Valerian Zaharia, staretul Manastirii Antim, viitorul episcop, preoti si multime de credinciosi. La acea vreme presedinte al tarii era Dr. Constantin Parhon, Prim Ministru - Dr. Petru Groza, Ministru al Cultelor  dl. Stanciu Stoian si Primar Capitalei - dl. General Nicolae Parvulescu. Planurile de arhitectura ale bisericii au fost intocmite de arhitectul Dan Ionescu si au fost completate spre autorizare in diferite perioade de timp de arhitectul Petre Achim (1953). In acord cu cei mentionati planurile au fost reconsiderate ulterior de arhitectul  Sf. Arhiepiscopii a Bucurestilor, Dumitru Ionescu Berechet, proiectantul a peste 300 de biserici, alegandu-si ca model de executie Biserica Sf. Gheorghe din Harlau, ctitoria Sfantului voievod Stefan cel Mare. Acesta a devenit si responsabilul architectonic al bisericii.

Lucrarile au stagnat dupa ridicarea temeliei pana in anul 1951. Din iunie 1951 pana in luna octombrie au fost inaltate zidurile bisericii pana la cota de 5 metri, pana la ferestre. La acest stadiu lucrarile au fost preluate de noul preot paroh Gheorghe Bejgu, arhidiacon la biserica Domnita Balasa, secretar al Cabinetului Patriarhal si mai tarziu consilier cultural al Arhiepiscopiei Bucurestilor. Acesta a continuat intr-un stil aparte colectarea fondurilor pentru continuarea zidirii bisericii parohiale de astazi prin organizarea de concerte corale cu participarea extraordinara a sopranei Stefania Albei, a profesorului Maxim Vasiliu si a solistilor de la Opera de Stat Mircea Bucur si Ioana Nicola.

In anul 1952 pr. Temistocle Leustean se transfera reciproc cu pr. David Popescu de la parohia  Lucaci. Dupa doi ani (1954) preotul Ioan Mihalcea  a fost delegat sa suplineasca parohia Sf. Ilie  Rahova, pana la transferul definitiv la parohia Militari III, din data de 1 iulie 1955, in locul sau fiind numit P.C. Pr. Iconom Stavrofor Iacob Petrovan. La 12 octombrie 1955 o delegatie a Bisericilor Ortodoxe surori aflata in tara pentru aniversarea a 70 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Romane si cu prilejul canonizarii unor sfinti romani, viziteaza santierul bisericii Mihai Bravu care se construia in plin regim comunist. Din delegatie faceau parte I.P.S. Mitropolit Atenagora al Tiatirelor (Londra), P.S.- Iacovos de Meliton (Genova), din partea Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului si I.P.S. Mitropolit Sofronie al Tarnovei.

Pana la data de 31 decembrie 1955, data la care preotul Gheorghe Bejgu se transfera reciproc cu pr. Oprea Maraloi la parohia Slobozia, stadiul constructiei bisericii era aproape de finalizare, cu zidaria ridicata pana la acoperis, urmand a se termina turla, a se acoperi intreaga biserica, a se realiza tamplaria, tencuirea, pictarea bisericii si imprejmuirea. Parintele Oprea Maraloi termina construirea turlei si acoperisul bisericii dupa care, in luna martie 1958, incredinteaza oficiul parohial  P.C. Pr. Iacob Petrovan. Acesta continua lucrarile de tencuieli interioare, realizarea usilor, a ferestrelor si construirea boltilor si arcadelor dupa planurile arhitectului Dumitru Ionescu Berechet.

Deoarece in luna noiembrie 1957 preotul David Popescu  solicita incetarea activitatii la parohie ca preot ajutator, in postul ramas vacant este numit la 1 august 1958 P.C. pr. Gheorghe Gaita. Acesta se angajeaza energic alaturi de preotul paroh Iacob Petrovan la lucrarile ce mai ramasesera de realizat.

Se ia decizia realizarii unei catapetesme pentru ca biserica noua sa fie deschisa cultului prin sfintirea mica. In scurt timp este realizata catapeteasma ale carei icoane au fost pictate de cunoscuta pictorita Olga Greceanu, dar care nu va fi folosita efectiv deoarece in luna martie 1959, demolandu-se biserica Brezoianu, cu hramul Sfintei Treimi, catapeteasma, intregul mobilier, obiectele si cartile de cult cu exceptia celor cu valoare muzeistica si de arta au fost repartizate parohiei cu ordinul Sfintei Arhiepiscopii nr. 6733/1959. In istoricul alcatuit de pr. G. Gaita se subliniaza urmatoarele obiecte aduse de la Brezoianu pentru valoarea lor artistica: Catapeteasma cu icoanele pictate de preotul pictor Vasile Damian la 1901; icoanele imparatesti imbracate in argint; icoana Sf. Mina cu o vechime de peste 300 de ani, imbracata in argint, fosta, se pare, proprietate a Manastirii Sarindar, care a fiintat pe locul unde se afla astazi Casa Centrala a Armatei si repartizata la demolare Bisericii Brezoianu. De asemenea, amintim de cele doua strane arhieresti si de cele ale cantaretilor si de iconostas, sculptate artistic in stejar.

In ziua de 20 decembrie 1959, cu aprobarea Arhiepiscopiei Bucurestilor de pe temei nr. 2389/1959 se deschide noua biserica a parohiei Mihai Bravu, cu hramul Cuvioasa Parascheva, facandu-se sfintirea apei de catre soborul de preoti in frunte cu P.C. Protoiereu Vasile Ionescu, al Protoieriei III Capitala. La aceasta data preot paroh era Gheorghe Bejgu, care s-a transferat reciproc cu pr. Iacob Petrovan la parohia Slobozia. La 1 iulie 1962 oficiul parohial este incredintat P.C. pr. Gheorghe Gaita, care va desavarsi lucrarile la biserica prin tencuirea bisericii la exterior in praf de marmura, trotuarul de protectie in jurul bisericii, confectionarea si montarea ornamentelor de ceramica deasupra ocnitelor din partea superioara, construire a doua puturi pentru apele sfintite, reamenajarea spatiului verde, imprejmuirea cu gard din beton si panouri, introducerea incalzirii centrale, instalarea a patru corpuri de iluminat in curtea bisericii, revizuirea, repararea si vopsirea si lucrul cel mai important: pictarea bisericii. Pictura in fresca a fost realizata in perioada 1971-1973 de catre pictorii bisericesti Dumitru Hornung- decedat la 16 noiembrie 1972, dupa ce executase o treime din pictura bisericii - si Vasile Caraman, care a terminat restul picturii pana in luna aprilie 1973, odata cu renovarea catapetesmei. Parintele Gheorghe Gaita moare la 1 iunie 1973, dupa 14 ani de pastorire.

Ii urmeaza la conducerea parohiei P.C. pr. Ioan H. Popescu, care fusese deja transferat la parohie din anul 1965 de la parohia Constantin Brancoveanu, reciproc cu pr. Gheorghe Bejgu.

In ziua de 3 iunie 1974, la sarbatoarea Sfintei Treimi, dupa douazeci si sase de ani de staruinta, munca, daruire, devotament si credinta a clerului si credinciosilor acestei parohii, in conditii deloc usoare pentru acele vremuri, cu contributia directa a vrednicului de pomenire Patriarh Justinian, ctitorul principal, a fost tarnosita si sfintita biserica de astazi a parohiei. Sub parohiatul preotului Ioan Popescu au mai slujit in parohie preotii Stefan Matache, Stefan Iliescu si Mihail Dumitrascu.

Dupa o perioada indelungata biserica intra intr-o etapa de innoire prin venirea la parohie a P.C. pr. prof. dr. Constantin Patuleanu, la 27 august 1999. Acesta, desi nu detinea oficiul parohial, este insarcinat cu restaurarea picturii, zugravirea exteriorului si  vopsirea acoperisului. Cu sprijinul total al preotului Mihail Dumitrascu, care preia parohiatul de la preotul Ioan Popescu, reuseste sa mobilizeze credinciosii, diferite firme si oameni de bine si sa restaureze in sase luni pictura bisericii. Odata cu aceasta doteaza biserica cu statie de amplificare, o impodobeste cu covoare, restaureaza intregul mobilier si descopera prin restaurare icoane de o vechime considerabila cum este cea a Sf. Nicolae, din sec. XVII si Maica Domnului cu Pruncul, din sec. XIX. Impodobirea bisericii cu vitralii a fost o alta lucrare de mare amploare si finete artistica realizata de prof. dr. Bogdan Hojbota intr-o perfecta arta bizantina.

Prin compozitie si cromatica lucrarea se integreaza perfect ansamblului pictural al bisericii. O lucrarea deosebita, desi numai partial indeplinita, a fost amenajarea parcului din curtea bisericii, unde multi credinciosi si credincioase, mame, bunici si copii si-au gasit refugiul si odihna duhovniceasca si fizica.

O alta lucrare implinita in anul mantuirii 2004, din martie pana in septembrie, a fost realizarea unui Centru educational ortodox prin mansardarea podului bisericii, centru care poarta numele Sfantului Fanurie. Aici a fost amenajat un spatiu multifunctional cu scopul de a desfasura activitati cu caracter educativ si de formare pentru copiii si tinerii din parohie. In acelasi spatiu a fost amenajata biblioteca parohiala care sta la dispozitia tuturor cu o bogata oferta de carte religioasa si de zidire spiritual-duhovniceasca. Au fost organizate meditatii gratuite pentru familiile care doresc sa-si perfectioneze copiii la matematica, romana, engleza, dar care nu au posibilitati pentru meditatii particulare.

La 11 septembrie 2001 are loc resfintirea picturii de catre vrednicul de pomenire parinte Patriarh Teoctist, dupa realizarea restaurarii. In anul 2002, dupa trecerea la cele vesnice, la 11 aprilie, a parintelui Mihail Dumitrascu, este numit pe postul ramas vacant P.C. pr. Ioan Malaxa, transferat de la parohia Sf. Vasile, din Galati.

In anul 2004, prin iesirea la pensie a P.C. pr. Ioan H. Popescu, pe postul vacant este numit P.C. pr. dr. Cristian Popa, consilier patriarhal, prezentat credinciosilor de catre P.S. Episcop Ambrozie Sinaitul, vicar patriarhal, in timpul Sfintei Liturghii la 18 iulie. In scurt timp, la 31 octombrie 2004, i se incredinteaza oficiul parohial prin plecarea la studii a P.C. pr. prof. dr. Constantin Patuleanu. Dupa intoarcerea de la studii, in luna aprilie 2005, parintele Constantin Patuleanu se transfera la Parohia Udricani cu scopul de consolida si restaura biserica, dupa ce a implinit o frumoasa si rodnica lucrare in perioada petrecuta in parohie. Din anul 2005, prin transferul parintelui Constantin Patuleanu, in postul vacant a fost numit P.C. pr. Hangu Marian, transferat de la parohia Malu, jud. Ialomita.

Dupa incredintarea parohiatului parintelui Cristian Popa, lucrarea pastoral-misionara, administrativa si social-culturala continua sa se dezvolte in parohie. A fost refacuta instalatia de incalzire in biserica, a fost restaurata icoana Schimbarii la Fata a Domnului, realizata de renumitul pictor Gheorghe Ioanid, la 1897, lucru necunoscut pana la restaurare, a fost dotat centrul educational cu computere si birouri, s-a dezvoltat programul de meditatii prin introducerea orelor de informatica.

Au fost initiate in mod sistematizat cursurile misionar-pastorale cu intalniri o data la doua saptamani pentru credinciosii care doresc, benevol, sa devina misionari ai parohiei noastre. A fost initiat un sistem social de ajutorare prin organizarea colectelor permanente de bunuri si obiecte, de incredintare a unor batrani in grija familiilor din parohie, de interventie pentru plasarea credinciosilor fara locuinte din parohie in centre de ingrijire de ajutorare directa a sinistratilor etc. A fost editat primul numar din revista parohiala Misiune si Marturie.

Au fost intocmite planurile de sistematizare generala a curtii bisericii prin construirea a doua cladiri anexe, o capela si o sala multifunctionala, a unei noi clopotnite, a unui lumanarar, precum si refacerea gardului, parcului si iluminatului.

Slava lui Dumnezeu pentru toate si multumiri tuturor slujitorilor si credinciosilor care s-au ostenit a lucra si rodi duhovniceste in aceasta vie a Domnului.

Galerie imagini