Stiri

Mosii de iarna

Mosii de iarna

In Stiri din 09 Noiembrie 2016

Toate sambetele din cursul anului (in afara celor catorva in care se prevede expres ca nu se fac parastase) sunt inchinate pomenirii celor adormiti, pentru ca fiecare sambata este o imagine vie a Sambetei celei Mari, de dinaintea Duminicii Invierii, cand Mantuitorul Hristos a stat cu trupul in mormant si cu sufletul in iad, urmand sa invieze a treia zi, spre rascumpararea neamului omenesc din moartea pacatului stramosesc si spre viata vesnica. Iar adormirea crestinilor este o icoana a sederii lui Hristos in mormant, in asteptarea invierii.

Sambata de astazi, numita in popor Sambata Mosilor de iarna, este o zi speciala de pomenire solemna a celor adormiti. Asezata nu intamplator inaintea Duminicii Infricosatoarei Judecati si a Celei de-a doua veniri a Domnului la care ne vom infatisa cu totii, aceasta sambata este un prilej de comemorare si rugaciune pentru pentru toti cei care s-au savarsit in dreapta credinta de la inceputul veacurilor, adica pentru toti "mosii” nostri (toti inaintasii nostri "din mosi-stramosi” cu toti cei "din neamul lor cel adormit”).

Potrivit Sfintei Scripturi, imediat dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii sale pe pamant - unit cu Dumnezeu sau despartit de El. Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata de apoi (sau Judecata universala), cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta vesnica a fiecaruia, dupa felul in care fiecare si-a trait duhovniceste viata pe pamant.

Schimbarea intr-o stare mai buna a sufletului unui adormit, poate avea loc numai prin rugaciunile si milosteniile facute de cei vii pentru el, fapte care misca mila lui Dumnezeu pentru acel suflet. Biserica, prin preotii sai, face aceste mijlociri pentru toti crestinii adormiti, atat pentru dreptii care au murit impacati cu Dumnezeu, cat si pentru cei ce au murit pe neasteptate si fara pregatirea necesara sau fara pocainta necesara, cerandu-I lui Dumnezeu sa-i invredniceasca si pe ei de milostivirea Sa, sa-i judece cu blandete si sa-i aseze in ceata dreptilor, pentru ca si ei sa se bucure de fericirea vesnica.

Pe langa parastasele care se savarsesc in zilele anume randuite, multa usurare si bucurie pricinuieste celor adormiti pomenirea lor la Sfanta Liturghie. De aceea este bine sa aducem la Sfantul Altar pomelnic cu prescura (sau alte prinoase) si lumanare pentru a fi pomeniti de catre preot la fiecare Sfanta Liturghie.

Si in aceasta zi a Mosilor de iarna in toate bisericile se oficiaza mai intai Slujba Sfintei Liturghii unde sunt pomeniti toti cei adormiti, dupa care se savarseste Slujba Parastasului cu unele rugaciuni speciale spre “vesnica lor pomenire” (“parastas” in limba greaca inseamna “infatisare inaintea cuiva”, “mijlocire”; deci prin acest serviciu religios se mijloceste inaintea lui Dumnezeu pentru cei adormiti). Dupa ce sunt binecuvantate, prinoasele aduse la biserica cu acest prilej (coliva, vin, colaci, etc.) se impart impreuna cu o lumanare pentru sufletele celor adormiti.

Mosii de iarna nu reprezinta neaparat o zi in care sa ne plangem mortii, ci un prilej cu care ii pomenim si le aratam ca nu i-am uitat. De aceea, ca semne ale dragostei fata de aproapele, suntem datori sa ne rugam lui Dumnezeu pentru cei adormiti, rude si prieteni, asa cum o faceam si cand erau vii, sa pastram legatura cu ei, nadajduind sa ne intalnim mai apoi cu totii “in sanul lui Avram”, in Imparatia lui Dumnezeu. Amin.